Te uiti straine? Pamantul tu l-ai pustiit!
Te uiti? Pacatele-ti s-au inmultit.
Tu defilezi strigand ca ai o viata,
Iar aroganta ta si soarele-l ingheata…
Te uita, randuri peregrinii
Ce spre Cetate merg ca crinii
De ura ta se vad inlantuiti
Cand cu dispret ii scuipi ‘n-obrajii umiliti,
Si crezi ca pe pamant tu stapanesti,
Cu biciul gros spinari tu zdrentuiesti
Si nu te uiti la tine cine esti,
Nici mila Domnului tu nu vrei s-o cersesti.
Dar pe pamantul care l-ai calcat
Un Altul inaintea ta a stat
Si cu iubire-a plans, a vindecat
Si tuturora vina a purtat.
Oh, cat de orb poti fi pe-acest pamant?
Te uita! In fata ta se casca un mormant!
Dar vino azi, caci Cel ce te-a iubit te-asteapta;
Cu inima spalata paseste-n Calea dreapta.
Tu, omule, care stapan te crezi
Si nu vezi Calea ce trebui’ s-o urmezi,
Tu fals iti spui in mintea ta ca-i pace,
Dar nu uita: „CUM AI FACUT, ASA TI SE VA FACE.” – Obadia 1:15
Amin
26.02.2016
Poezia o poti gasi si in varianta video aici.
Poezii crestine 